În tăcerea nopții
Se aude un glas divin
Ce îmi șoptește
Ești pregătit să zbori?

Căci astăzi Am hotărât
Să te scot din noaptea grea
Să te ridic sus pe stâncă
Și să rămâi acolo

De unde vine acest glas?
Să vină de la Domnul meu?
Să fie una dintre șoaptele amăgitoare?
Din care vreau să ies de atâta amar de vreme?

Cum stăteam eu și mă întrebam
Ce să fie oare? De unde vine acest glas divin?
În inima mea și în cugetul meu
Se simte o transformare

Da, prezența Lui
Este El, Domnul meu, Mântuitorul meu
Ai venit din nou să mă salvezi
Să îți simt bunătatea și dragostea din nou

Să vorbesc celor din jurul meu
De unde m-ai scos
Căci nopțile negre sunt grele
Și adeseori sunt fără speranță

Te lupți, te lupți, aștepți, aștepți
Să vină lumina, sau să-i fie cuiva milă de tine
Dar nimic, parcă în acele momente toți te părăsesc
Ești uitat, toți îți zic, eu am grija ta? Nu le am eu pe ale mele? Numai la tine îmi stă mie gândul?

Chiar dacă suntem uitați de oameni, este sus în ceruri un Tată care plânge împreună cu noi, care nu ne face după fărădelegile noastre, care aduce mângâierea, liniște... Și de ne lasă în cuptoare aprinse, în nopțile negre, El este totdeauna cu noi. Nu deznădăjdui chiar dacă sunt momente când nu vezi nimic, ești pus la test, Domnul vrea să vadă ce facem în aceste clipe grele, ne încredem în El, sau ne întoarcem să slujim idolilor în loc să ne încredem în făcătorul Cerurilor și al Pământului.
Nu uita, Isus Hristos te iubește chiar dacă ești în încercare, nu te-a uitat, este acolo cu tine chiar de nu-l vezi. Amin!